Altoirea pepenilor verzi este un procedeu care contribuie la sporirea productiei, imbunatateste toleranta la frig si rezistenta la boli dar are si efecte positive asupra marimii si formei fructelor.

Care sunt principalele avantaje oferite de procedeul de altoire?

  • Controlul bolilor de sol si al virusurilor: Fusarium sp., Monosporacus canoballus, CMV, Potyvirus.
  • Imbunatatirea adaptabilitatii plantelor si o mai buna exploatare a terenurilor: toleranta la frig, caldură, salinitate.
  • Cresterea productiei si a calitatii acesteia: marimea fructelor, forma fructelor, continutul in zahar si textura.
  • Extinderea sezonului de cultivare si a perioadei de recoltare: imbunatateste toleranta la frig si vigoarea plantelor pentru o perioada mai lunga de timp.
  • Imbunatateste absorbtia elementelor nutritive: imbunatateste absorbtia de N, P, Ca si Mg, in special in conditii de stres.

Etapele producerii rasadurilor de pepeni verzi altoiti:

Semanatul

Se incepe cu semanatul altoiului (hibridul de pepene verde). Temperatura optima de germinare este de 26o C - 30o C.

Portaltoiul Lagenaria (Emphasis F1) se seamana la 5-7 zile dupa altoi. Temperatura optima de germinare este de 26o C - 30o C.

Portaltoiul interspecific (Carnivor F1) se seamana la 9-12 zile dupa altoi. Temperatura optima de germinare este de 23o C - 25o C.
Dupa rasarire, in perioada de crestere a cotiledoanelor, temperatura optima este de 18oC.

Pentru inlesnirea altoirii, semintele de portaltoi dintr-o tavita se seamana avand aceeasi orientare, astfel incat cotiledoanele sa creasca in aceeasi directie.

Dupa semanat se urmareste obtinerea unei rasariri cat mai uniforme, dar si o crestere uniforma a plantutelor, astfel incat, in momentul altoirii, diametrul tulpinii altoiului si portaltoiului sa fie cat mai apropiat.

Altoirea

In prezent sunt folosite mai multe metode de altoire pentru pepenii verzi.

Cea mai utilizata este metoda de altoire prin taiere laterala in unghi de 45o a unui cotiledon.


Aceasta metoda poate avea mai multe avantaje:

  • Procent de prindere la altoire mai mare (peste 95% in conditii climatice optime);
  • Eficienta a muncii mai ridicata in timpul altoirii (80-90 plante altoite/ora persoana);
  • Cea mai buna calusare dintre toate metodele de altoire, cu cea mai mare suprafata de contact intre altoi si portaltoi;
  • Dezvoltare rapida a plantelor (in 40-45 zile rasadurile sunt gata de plantare, avand pana la 5 frunze);
  • Legarea, greutatea medie a fructelor, continutul in zaharuri si productia sunt influentate in sens pozitiv, fiind mai mari comparativ cu alte metode de altoire
Un factor foarte important in succesul reusitei in altoire, dar si in performantele plantelor altoite, il reprezinta afinitatea dintre altoi si portaltoi.


Componentele unui rasad obtinut prin metoda de altoire prin taiere laterala in unghi de 45o

  • Portaltoi tip Lagenaria (Emphasis F1)
  • Portaltoi interspecific ( Carnivor F1)
  • Altoi (hibrid de pepene verde)

Particularitati la altoire ale celor doua tipuri de portaltoi

Portaltoii tip Lagenaria ( Emphasis F1) se altoiesc in tavita de germinare pastrandu-si radacina embrionara.

Portaltoii tip interspecific (Carnivor F1) se scot din tavita, li se indeparteaza radacinile embrionare sub colet, se altoiesc si se planteaza din nou in tavita la o adancime de 2-3 cm. Dupa 5-7 zile vor aparea radacinile adventive.

Portaltoii de tip interspecific prezinta vigoare mare si crestere rapida, ceea ce ar determina respingerea altoiului. Pentru a stopa cresterea portaltoiului pe perioada calusarii in vederea unei bune prinderi la altoire se recomanda indepartarea radacinilor embrionare.

Altoirea pepenilor verzi prin metoda cu tăiere laterala in unghi de 45o a unui cotiledon.



Ca regula generala: altoirea trebuie efectuata inaintea formarii tulpinii fistuloase la portaltoi (gol in interiorul tulpinii); daca aceasta s-a format, momentul optim de altoire este depasit, iar prinderea va fi deficitara;
               

Pregatirea portaltoiului: Taierea varfului de crestere impreuna cu un cotiledon in unghi de 45o

La pregatirea portaltoiului, se urmareste inlaturarea totala a varfului de crestere, astfel ca taierea trebuie realizata cat mai aproape de frunza cotiledonala ramasa.

Taierea hipocotilului (varful altoiului) in unghi de 45o, la 2 cm sub cotiledoane

Atentie lungimea taieturii portaltoiului si altoiului trebuie sa fie cat mai egala pentru a realiza unirea vaselor conducatoare.


Perioada de calusare (lipire)

Aceasta etapa este esentiala in vederea obtinerii unui randament mare la altoire, dar si pentru obtinerea unor rasaduri de calitate;

  • Dupa altoire, tavitele cu rasaduri se uda şi se aşează pe paturi incalzite cat mai repede, evitandu-se socurile termice;
  • Pe paturi este obligatoriu sa se asigure o umiditate relativa de 95-98% (se poate realiza cu ajutorul foliei de polietilena trasparenta - vezi foto) si o temperatura de 24-26o C timp de 5 zile, in vederea calusarii;
  • In aceasta perioada se recomanda folosirea luminii artificiale, astfel incat durata de iluminare intr-o zi sa fie de 16 ore.
  • Daca intensitatea luminoasa este mare (zi insorita), solarul sau patul trebuie acoperit cu plasa de umbrire;
  • Pe perioada calusarii tavitele vor fi periodic controlate pentru a asigura prevenirea eventualelor probleme fitosanitare.

Perioada de crestere a rasadurilor

  • Dupa ce punctul de altoire s-a calusat (lipit), folia care a asigurat umiditatea se inlatura treptat, zilnic.
  • Temperatura optima necesara cresterii rasadurilor este de 18oC;
  • Cu 10 -15 zile inainte de plantarea in camp, este obligatoriu a se efectua calirea rasadurilor in vederea acomodarii treptate a acestora la conditiile de temperatura si lumina.
  • In perioada de calire, temperatura se va scadea treptat pana la temperatura mediului in care vor fi plantate

Plantarea rasadurilor altoite

  • Momentul optim pentru infiintarea culturii este influentat in principal de temperatura solului;
  • Temperatura minima in sol tolerata de portaltoii tip Lagenaria (Emphasis F1) este de 9-10oC;
  • Temperatura minima in sol tolerata de portaltoii tip interspecific (Carnivor F1) este de 8-9oC;
  • In cazul in care temperatura in sol este mai mica decat cea optima, plantele care supravietuiesc vor avea un start in vegetatie intarziat, cu influenta negativa asupra timpurietatii;
  • Densitatea recomandata pentru infiintarea culturilor altoite de pepeni verzi este de 2500 - 3000 plante/ha.

Temperatura minima in sol tolerata de plantele nealtoite este de 10-12oC.

In functie de portaltoiul ales, plantarea se poate devansa cu 15 zile fata de o cultura normala, in cazul folosirii portaltoilor tip Lagenaria (Emphasis F1) si cu 30 zile in cazul folosirii portaltoilor tip interspecific (Carnivor F1), cu efect pozitiv asupra timpurietatii.

La devansarea plantarii se va tine cont si de eventualitatea aparitiei brumelor tarzii de primavara care pot distruge altoiul.                                

Irigarea si nutritia pepenilor altoiti

  • Comparativ cu o cultura normala, sistemul radicular al plantelor altoite exploreaza un volum mai mare de sol, ceea ce asigura o mai buna aprovizionare cu apa si elemente nutritive a plantelor. De aceea, aplicarea unei tehnologii adecvate in ceea ce priveste irigarea si fertilizarea poate fi solutia pentru multe probleme care apar de-a lungul perioadei de vegetatie.
  • Primul pas spre o cultura de pepeni altoiti reusita este tratarea acesteia diferit fata de cultura normala in ceea ce priveste irigarea si fertilizarea; cultura de pepeni altoiti are nevoie de un program special de fertilizare, care sa tina cont de tipul de sol, tipul de portaltoi si de altoi si de nevoile acestora, stadiul culturii etc.

O cultura de pepeni altoiti reusita, care sa valorifice potentialul maxim al hibrizilor utilizati, asigurand totodata si o buna calitate a fructelor, este o cultura echilibrata (plante puternice care acopera bine solul si fructe vizibile partial in camp).

Pentru obtinerea unei culturi echilibrate, lipsa si excesul de apa si nutrienti trebuie evitate sau identificate si corectate la timp prin controlul regulat al culturii privind semne de carente (frunze mici, tulpini subtiri, fructe expuse…) sau de exces (frunze si varful lastarilor erecte, tulpini groase, fructe acoperite total de frunze…).

Obtine Culturi de Calitate

Invata cum sa faci asta din ghidul de nutritie si protectie realizat de Marcoser

Afla toate informatiile necesare despre problemele ce pot aparea la culturile horticole, solutiile, precum si produsele utilizate pentru a avea culturi de calitate.

Programul de fertilizare a culturilor de pepeni verzi

Generalitati

Pepenii verzi sunt plante cu un ridicat nivel de consum al elementelor nutritive si al apei. Pentru estimari diferite ale nivelurilor de recolta ce se doresc a fi obtinute necesarul de nutrienti este si el diferit.

Absorbtia elementelor nutritive pana la inflorire este foarte dinamica. In perioada cresterii lastarilor, necesarul de azot creste, iar incepand cu momentul coacerii recoltei, consumul de potasiu devine semnificativ.

Procesul de absorbtie al elementelor nutritive si rolul acestora: La plantare, un fenomen frecvent este avortarea radacinii, aparitia diferitelor boli la sistemul radicular datorita carentelor de fosfor si a altor elemente nutritive, care se asimileaza cu greu din solul cu temperaturi joase.

In astfel de situatii se recomanda o aprovizionare cat mai corespunzatoare cu aceste elemente, deoarece dezvoltarea slaba a sistemului radicular impiedica cresterea plantelor defavorizand recolta obtinuta la final.

Cresterea lastarilor in mod excesiv indica supradozarea azotului. In cazul dezvoltarii slabe a lastarilor, dupa legarea primelor fructe, planta devine debila, restul fructelor fiind avortate sau devin deformate, avand calitate slaba. In a doua jumatate a perioadei de vegetatie, in perioada dezvoltarii fructelor, necesarul de potasiu creste semnificativ.

In cazul aprovizionarii necorespuzatoare cu potasiu:

  • pulpa fructelor se decoloreaza;
  • coaja ramane groasa;
  • fructul ramane fara gust.

In trecut, o concluzie generala era ca irigarea defavorizeaza gustul fructului, cand de fapt calitatea scazuta este cauzata de aprovizionarea necorespunzatoare a elementelor nutritive. Fertirigarea sau fertilizarea bogata in potasiu garanteaza calitatea recoltei, formarea unei coji subtiri si tari ceea ce imbunatateste depozitarea productiei.

La aprovizionarea cu elemente nutritive este foarte importanta respectarea raporturilor dintre acestea. Raporturi necorespunzatoare pot provoca dereglari accentuate in absorbtia nutrientilor.

Fertilizarea de baza                                                                  

Importanta fertilizarii de baza consta in asigurarea elementelor nutritive de pornire si de completare. Se pot aplica ca starter sau la o adancime minima in sol. Cantitatea se alege in functie de examinarea solului.

La culturi intensive, ingrasamintele de baza sau starter se aleg in functie de examinarea solului si necesarul nutrientilor. Fertilizarea de baza poate fi aplicata pe rand sau la cuibul de plantare, scazand astfel necesarul ingrasamintelor. In cazul irigatiilor prin picurare nu este necesara aplicarea ingrasamintelor pe suprafata totala.


Fertilizarea de baza pentru recolte de 60-80 t/ha:

Aplicare

Ingrasamant chimic

Doza (kg/ha)

Fertilizare de bază la o
adâncime medie

TOP K
12-06-24

300-500

Fertirigarea

                                                                                            

Se aplica la culturi cu fertilizare de baza la plantare, dupa un tratament starter. Important in această tehnologie este aprovizionarea, la inflorire cu calciu, la cresterea intensiva cu azot si inaintea recoltarii respectarea raportului corespunzator de azot/potasiu.

Pentru recolte de peste 60-80 t/ha, in tehnologia intensiva este necesara fertirigarea continua. Cantitatea saptamanala de ingrasamant se alege dupa tipul solului si se aplica in doua etape, prima data apa curata, dupa care solutia nutritiva.

In perioadele ploioase solutiile nutritive trebuie sa aiba o concentratie mai mare, cantitatea de apa fiind redusa. La temperaturi scazute pe perioade mai lungi si cantitatea nutrientilor se reduce, deoarece dezvoltarea si absorbtia se incetinesc in aceste momente. Cantitatea minima propusa le fertirigare este de 5-6 l/m2 solutie nutritiva, adica 50-60 m3/ha.

Fertirigarea culturilor de pepeni verzi, irigate prin picurare, pe un sol fertilizat de baza:

Stadiu

Ingrasamant chimic

Doze
saptamanale
(l/kg/ha)

Observatii*

Irigarea
plantatiei

HAIFA 15:30:15

25

0,2% irigare,
2 tratamente

La
înrădăcinare

ULTRASOL 17:07:21

50

1 tratament

HAIFA AZOTAT DE CALCIU

50

1 tratament

Creştere
intensivă

ULTRASOL 16:08:24

50

1 tratament

HAIFA AZOTAT DE CALCIU

60

1 tratament

ULTRASOL 28:14:14

50

1 tratament

Primele flori
femele

HAIFA AZOTAT DE CALCIU

60

1 tratament

ULTRASOL 28:14:14

60

1 tratament

Pepeni la
dimensiunea
1/3

HAIFA 14:14:28

60

3 saptamani

Pepeni la
dimensiunea
1/2, si la
recoltare

AZOTAT DE CALCIU
AZOTAT DE POTASIU

25
40

Aplicat impreuna
saptamanal

*Observatie: In cazul solurilor nisipoase, fertirigarea se aplica in continuitate, cu doze mai mici. In aceste conditţii, cantitatea ingrasamintelor la o singura aplicare sa fie in jur de 20-25 kg/ha.

Produse recomandate:

Fertilizarea foliara


Se execută odata cu tratamentele fitosanitare, folosind agronutrienti de ultima generatie. Cu ingrasamintele foliare Codiagro, se poate asigura eficient fertilizarea foliara pe intreaga perioada de vegetatie.

Fertilizarea foliara: odata cu tratamentele fitosanitare ale pepenilor, cu o frecventa de 7-10 zile:

 Perioada

Agronutrient

 Doze / saptamana

Plantare - 2 saptamani

SPRINTENE
CODIBROT
CODIORGAN A50

20ml/10l apa
50ml/10l apa
20g/10l apa

Intindere tulpina si lastari

 CODIORGAN A50
CODIGREEN

20g/10l apa
50ml/10l apa

Inflorire si legare

AGROXILATO-MG
CODIBOR-L

30g/10l apa
20ml/10l apa

Marire fructe - Recoltare

AGROPOTASION
GREEN-UP
BOROCAL
POLIFRUIT-K50

150ml/10l apa
75ml/10l apa
50ml/10l apa
150ml/10l apa

Notă: Pentru faza de marire fructe si recoltare se pot mari frecventa si dozele de Agropotasion si se pot aplica 2-3 tratamente foliare suplimentare cu Polifruit K50 (singur) pentru cresterea productivitatii, timpurietatii si calitatii fructelor.

Produse recomandate:

Boli si daunatori la cultura de pepeni altoiti


Mana cucurbitaceelor (Pseudoperonospora cubensis)

In ultima perioada, boala a produs pierderi foarte mari in diferite zone ale tarii, ajungandu-se frecvent la compromiterea culturilor.


Simptome:
Pe frunze apar pete numeroase de culoare verde-galbuie, care devin galbene si in final brun-deschise. Mai frecvent, petele au forma poligonala, fiind limitate de nervuri. Pe fata inferioara a frunzei apare un puf cenusiu violaceu, acesta fiind fructificatia ciupercii.

In urma atacului, frunzele se usuca si cad. In condiţii favorabile atacului, se produc infectii puternice la tecile frunzelor, fapt ce atrage dupa sine caderea in masa a frunzelor.

Florile si fructele tinere care au fost infectate cad sau se usuca. Vrejii infectati prezinta pete brune si se usuca, caz in care atacul duce la compromiterea culturii.

Infectia este favorizata de prezenta picaturilor de apa pe frunze, nebulozitate prelungita si temperatura de 16-22° C.


Fainarea cucurbitaceelor (Sphaerotheca fuliginea)

Este o boala omniprezenta in culturile de castraveti, pepeni (Erysiphe cicoracearum), dovleci si alte cucurbitacee din camp, sere si solarii, ducand la pierderi de recolta cantitative, dar mai ales calitative.

Simptome:
Boala ataca toate organele aeriene ale plantelor: frunze, flori, vreji si fructe. Pe frunze apar pete albe, mari, pasloase, care devin pulverulente (fainoase), odata cu formarea fructificatiilor ciupercii.

Frunzele, acoperite in intregime de ciuperca, se brunifica si se usuca, atarnand pe plante. Ca urmare, fructele raman mici, zbarcite, lipsite de suculenta si aroma. 

Fainarea este favorizata de vremea uscata, cu temperaturi peste 26° C. Spre deosebire de mana si bacterioza, atacul de fainare este franat de prezenta picaturilor de apa pe organele plantei.

Putregaiul tulpinii pepenilor (Didymella bryoniae)

Putregaiul tulpinii pepenilor este o boala extreme de daunatoare pentru culturile de pepeni,cu impact economic major.

Simptome:
Infectia si dezvoltarea bolii sunt favorizate de perioadele umede si calduroase. Patogenul provoaca infectii la nivelul tulpinilor si frunzelor, atunci cand umezeala persista pe acestea, infectiile severe ducand chiar la pierderea plantelor.

Atacul incipient se manifesta prin aparitia de pete cu aspect umed pe frunze si tulpini, care mai apoi se extind si se necrozeaza. Petele pe frunze sunt iregulate ca forma si pot cuprinde intreaga suprafata a acesteia. Petede forma unor inele concentrice pot aparea intre leziuni.

Infectiile la nivelul florilor sau fructelor in curs de dezvoltare pot conduce la putrezirea punctului pistilar, uneori atacul fiind invizibil pana la maturarea fructelor. Sporii ciupercii se raspandesc prin ploaie la plantele vecine. Controlul bolii este dificil in sistemul intensiv de cultura.

Ca masuri preventive se recomanda arderea resturilor de plante infestate si rotatia timp de 2-3 ani cu alte culturi.

Afide (Aphis gossypii, Myzus persicae, Macroshiphum euphorbiae)

Se intalnesc pretutindeni, atat in camp, din regiunile de ses pana in cele montane, cat si in spatiile protejate, atacand numeroase specii cultivate de legume, precum: tomate, castraveti, ardei, vinete, etc.

Descriere:
In camp afidele sunt o specie migratoare, cu dezvoltare mai intai pe plantele din flora spontana, migrand apoi pe planta de cultura.

In tara noastra, durata unei generatii, in functie de factori ecologici, variaza intre 9–55 de zile si are in medie 13-16 generatii pe an. In sere si solarii, unde se inmultesc incontinuu, afidele sunt prezente in tot cursul anului.

Mod de daunare:
Afidele sunt o specie polifaga ce ataca numeroase plante cultivate si spontane, din care mentionam castravetii, pepenii si dovleceii, de la rasarire si pana la recoltare.

In camp atacul este periculos la rasarirea plantelor, in perioadele secetoase. Larvele si adultii colonizeaza partea inferioara a frunzelor si chiar butonii florali si florile, unde formeaza colonii.

Frunzele atacate se rasucesc, se ingalbenesc si se usuca. Florile atacate se usuca. La atacuri mari, plantele stagneaza in crestere si dau productii scazute si de slaba calitate. Afidele sunt principalii vectori in transmiterea virusurilor la plante.

Acarianul roşu comun (Tetranichus urticae)

Daunator cu larga raspandire geografica, fiind semnalat in toate regiunile tarii, dar mai ales in Moldova, Muntenia si Dobrogea.

Descriere:
Prezinta 6-10 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de adult, mai ales ca femele. Femelele depun ouale intr-un paienjenis din fire matasoase, frecvent pe partea inferioara a frunzelor diferitelor specii cultivate, mai ales de-a lungul nervurilor.

O femela depune pana la 120 de oua, de obicei 10-12 oua pe zi. O generatie, in functie de conditiile climatice, poate avea intre 15-28 de zile. Atat adultii, cat si larvele au o mare mobilitate, raspandirea daunatorului facandu-se de la o planta la alta. Atacul se inscrie in valori maxime in perioada iulie-august.

Mod de daunare:
Ataca numeroase plante cultivate si spontane din diferite familii botanice: tomate, castraveti, ardei, vinete, fasole, etc. Adultii si larvele colonizeaza partea inferioara a frunzelor; in urma intepaturilor si sugerii sucului celular din acestea, celulele tesuturilor se degradeaza, se golesc de continut, iar in interiorul lor patrunde aer, capatand un aspect pergamentos. Frunzele atacate prezinta pete caracteristice de culoare cenusiu-lucitoare si nu se deformeaza. La atacuri puternice, acestea se usuca treptat si cad, iar plantele nu mai fructifica normal si dau recolte scazute. Atacuri frecvente au loc in anii cu primaveri si veri timpurii, calde si secetoase.

Tripsul tutunului (Thrips tabaci)

In tara noastra se intalneste pretutindeni, atat in camp, cat si in spatiile protejate (sere si solarii).

Descriere:
Are 3-6 generatii pe an in camp si pana la 10 generatii in conditii de sera. In camp ierneaza in toate stadiile de dezvoltare, dar cel mai frecvent ca adult,  sub resturile vegetale, in frunzar, in ierburi si in stratul superficial al solului.

Primavara, in camp, cand temperatura aerului depaseste 10° C, de obicei in prima jumatate a lunii aprilie, apar adultii, care colonizeaza la inceput plantele din flora spontana, iar apoi pe cele cultivate care se dezvolta. Ouale sunt depuse aproape de nervuri. O femela poate depune 80-100 de oua. Larvele apar dupa 10 zile si se localizeaza pe fata inferioara a frunzelor. Durata unei generatii in camp este de 20-30 de zile, iar in conditii de sera, unde temperatura si umiditatea sunt optime, o generatie se dezvolta in 16-20 de zile.

Mod de daunare:
Tripsul ataca numeroase specii de plante cultivate in camp, rasadnite, sere si solarii. Produce pagube mari la castraveti, tomate, ardei, vinete, ceapa, cartof si tutun. Adultii si larvele colonizeaza frunzele, varfurile vegetative si florile, sugand seva din tesuturi. In urma atacului se formeaza pete galben-cenusii sau castaniu-inchise, mai ales de-a lungul nervurilor frunzelor. Tesuturile atacate se necrozeaza.

Atacul este foarte periculos la rasaduri, la atacuri puternice acestea se pot usca in masa. Plantele mai dezvoltate stagneaza in crestere in urma atacului, se ingalbenesc si chiar se usuca. In camp atacul este favorizat de vremea secetoasa. Tripsul tutunului este vector principal in transmiterea virusurilor la plante, in special la ardei, tomate si castraveti.

Principalele caracteristici ale diferitelor tipuri de portaltoi

Caracteristica

Tip Legenaria

Tip Interspecific

Emphasis F1

Carnivor F1

Germinare

26-30 C°

23-25 C°

Temperatura minima
tolerată în sol

9-10 C°

8-9C°

Disponibilitatea pentru
altoire

Fereastra de altoire*
48-60 ore

Fereastra de altoire*
24-36 ore

Tipul de sol

Soluri grele

Soluri nisipoase

Soluri umede

Toleranţă buna

Toleranta scazuta

Toleranta la seceta

Bună

Foarte bună

Influenta in
timpurietate

plus 2 - 5 zile***

plus 4-6 zile***

Influenta asupra calitatii

Sensibil la excesul de
azot**

Foarte sensibil la excesul
de azot**

F.o.f. sp. niveum

Rezistenta ridicata

Rezistenta ridicata

F.o.f. sp. melonis

Rezistenţă ridicata

Rezistenta ridicata

F.o.f. sp.
Lagenarium

Sensibil

Rezistenta ridicata

Nematozi
(Ma, Mi, Mj, Mh)

Nu exista rezistenta

Nu exista rezistenta

 *Fereastra de altoire: perioada in care rasadurile pot fi altoite. Tulpina nu este lignificata sau goala in interior.
**Excesul de azot poate influenta negativ calitatea. Miezul devine fibros.

***Perioada de maturare pentru pepenii altoiti este mai mare comparativ cu cei nealtoiti.

Portaltoii interspecifici se recomanda si pentru altoirea pepenilor galbeni si castravetilor.

Produse recomandate:


Intreg portofoliul de hibrizi de pepeni verzi il puteti consulta aici.

Intra in comunitatea cultivatorilor de legume din Romania!

--
Informatiile oferite sunt recomandari generale, elaborate cu grija, pentru a contribui la dezvoltarea in conditii optime a culturilor. Cu toate acestea, circumstantele locale, conditiile de mediu, gradul de infectie, aplicarile necorespunzatoare ale produselor, greselile tehnologice, pot produce modificari asupra rezultatelor obtinute. Din aceste motive, Marcoser nu isi poate asuma raspunderea pentru eventualele efecte negative din cultura.



Distribuie acest articol!

Articole similare

Recomandari privind utilizarea substratului profesional pentru semanat

Recomandari privind utilizarea substratului profesional pentru semanat

Rasadurile sanatoase, bine dezvoltate, cu radacini bogate, sunt baza unei culturi reusite, toate fazele de dezvoltare ulterioare fiind conditionate strict de calitatea rasadurilor.

Avantajele sistemului de irigare prin picurare

Avantajele sistemului de irigare prin picurare

Utilizarea unui sistem de irigare prin picurare reprezinta la ora actuala cea mai moderna si economica alegere pentru fermierii din Romania care doresc sa produca legume rentabile si eficiente economic. Va prezentam in acest articol o parte din avantajele utilizarii sitemului de irigare prin picurare.

Tratamente recomandate pentru rasadurile de legume

Tratamente recomandate pentru rasadurile de legume

Alaturi de tehnologia aplicata pe tot parcursul dezvoltarii rasadurilor, de la semanarea semintelor si pana la plantarea rasadurilor, asigurarea conditiilor necesare unei dezvoltari optime, o importanta majora o au si tratamentele impotriva bolilor si daunatorilor.

Beneficiile adjuvantilor in tratamentele fitosanitare

Beneficiile adjuvantilor in tratamentele fitosanitare

Adjuvantii sunt produse utilizate in tratamentele fitosanitare din culturile legumicole, pomicole, viticole pentru a creste eficienta acestora si pentru a amplifica penetrarea substantelor active din produsele aplicate.

Cultura de vita de vie in lunile de iarna

Cultura de vita de vie in lunile de iarna

In perioada de iarna in cultura de vita de vie se efectueaza lucrarile cele mai definitorii pentru productia de anul viitor.

Fertilizarea radiculara a plantelor in culturile de legume

Fertilizarea radiculara a plantelor in culturile de legume

Fertilizarea radiculara a plantelor in culturile de legume, le asigura acestora cantitatile de elemente nutritive necesare unei dezvoltari optime.